Video Austeritate sau coșmar în țara cu munți de aur? Roșia Montană, Certej și Rovina, marile proiecte miniere care au dezbinat România
0Măsurile de austeritate propuse de Guvernul României au readus în atenție subiectul exploatărilor resurselor naturale ale României, în special a zăcămintelor de aur, argint, cupru și alte metale prețioase, conturate în Munții Apuseni.
Rovina, Certej și Roșia Montană, trei mari proiecte miniere care au vizat exploatarea celor mai mari zăcăminte de aur din Europa, aflate în Munții Apuseni, au fost blocate în ultimii ani, în urma proceselor deschise de organizații de mediu, de localnici sau a unor decizii luate de statul român.
România stă pe munți de aur
Unii români consideră exploatarea acestor resurse ar putea oferi un impuls economiei naționale.
„Guvernul, ajuns cu spatele la zid, e nevoit acum să impună măsuri de austeritate care reduc veniturile reale, cresc taxele, impozitele, accizele, TVA-ul etc și afectează nivelul de trai al majorității populației. Din nou, cetățeanul de rând este cel care plătește nota pentru dezechilibrele bugetare, pentru incompetența managerială și pentru lipsa unei viziuni strategice pe termen lung. Toate acestea se întâmplă într-o țară care stă, la propriu, pe o mină de aur — la modul cel mai concret posibil”, scrie jurnalistul Alin Bena, geolog de profesie și locuitor al comunei Certeju de Sus.
El adaugă că România are resurse minerale uriașe, evaluate la zeci de miliarde de euro, dar care zac neexploatate de ani de zile din cauza unei combinații toxice de indecizie politică, activism extremist și lipsă de curaj guvernamental.
„Certej, Rovina, Roșia Montană — nume care ar trebui să fie sinonime cu relansare economică, cu investiții majore și cu venituri semnificative la bugetul de stat — au devenit simboluri ale stagnării și ratării oportunităților”, afirmă Alin Bena.
În comuna Certeju de Sus, exploatarea minieră propusă în ultimii ani, dar blocată în prezent, viza extragerea într-o perioadă de 16 ani a peste 63 de tone de aur și a altor aproape 375 de tone de argint.
Argumentele contra exploatării sunt bine cunoscute, adaugă localnicul: riscuri ecologice, corupție, concesionări dezavantajoase pentru stat. Dar toate acestea nu sunt motive reale pentru a închide complet subiectul.
„Sunt probleme care pot fi reglementate, negociate și controlate, dacă există voință politică și transparență. În loc să abandonăm ideea de a valorifica resursele, ar trebui să o modernizăm: cu tehnologie avansată, cu parteneriate strategice și cu un cadru legislativ care să protejeze atât mediul, cât și interesul public. România nu își poate permite luxul de a lăsa zeci de miliarde de euro îngropate în pământ, în timp ce se împrumută la dobânzi uriașe și impune sacrificii inutile populației”, completează Alin Bena pe site-ul Newshd.ro.
„Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă”
Organizațiile de mediu, dar și localnicii afectați direct de exploatările miniere oferă, la rândul lor, argumente pentru care marile proiecte miniere plănuite în Munții Apuseni trebuie, în opinia lor, să fie abandonate definitiv.
Într-un mesaj viral pe rețelele de socializare, Viorel Bold, un localnic din comuna Bucureșci, care se opune proiectului minier minier Rovina – Colnic – Valea Gârzii (video), cu zăcăminte evaluate la peste 217 tone de aur și 635.000 de tone de cupru, arăta că exploatarea la suprafață a resurselor ar distruge așezările din jur și ar fi păguboasă și pentru statul român.
„Sunt un locuitor al comunei Bucureșci, din care face parte și Rovina, de când mă știu. Am trăit cu speranța că îmi voi petrece ultimii ani din viață, în liniște, aici, la casa părintească, dar se pare că nu va fi așa. A apărut coșmarul Rovina. De ce Rovina? Pentru că deține circa 200 de tone de aur, cam 650 de tone de cupru și alte minerale despre care nu vorbește nimeni”, afirmă acesta, pe pagina sa de Facebook.
El adaugă în expunerea sa deși România are o tradiție veche în minerit, exploatările miniere din zonă au fost puse pe butuci, iar populația a fost sărăcită și lăsată fără perspectivă. Statul român ar fi trebuit să investească în minerit, dar să țină cont de interesele localnicilor, adaugă acesta.
„Așa am ajuns la versul: Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă! De ce Rovina? Pentru că a sosit momentul să fim prostiți, locuitorii de aici, cu mici pomeni și promisiuni, și mai ales cu locuri de muncă – multe –, câțiva euro pe un prun, câțiva euro pe un măr care urmează să fie rași. Presupun că marile pomeni s-au dus mult mai sus, ca să se obțină acordul pentru jaful care urmează: extragerea acestor bogății prin decopertarea a 94 de kilometri pătrați de pădure și munte. Descopertarea se va face cu utilaje moderne, computerizate, cu personal adus gata instruit, consideră localnicul și, apreciez eu, mai mult decât paznici, femei de serviciu, muncitori necalificați și poate la bucătărie, nu vor angaja”, afirma Viorel Bold.
El se întreabă, în mesajul său, ce efecte va avea proiectul Rovina - Colnic - Valea Gârzii asupra regiunii din Munții Apuseni, cu o tradiție minieră îndelungată.
„Sunt întrebări care nu mă lasă să dorm: Cât de mult va fi afectat mediul (94 km pătraţi descopertă)? Aerul, apa, vor mai fi la fel? Pânza freatică cum va fi? Animale, păsări, albine, unde se vor duce? Trăim fără ele?! Albinele se duc în pastoral, dar când se întorc...? Perdelele de apă promise care iau praful de oxizi formaţi în contact cu aerul, unde se duc? Anii sunt tot mai secetoşi. Zgomotul pe care îl vor face morile care sfarmă piatra, cât va fi de puternic, zi şi noapte? După ce iau tot şi pleacă, ce rămâne în loc? Ecologizare? Iazuri de decantare!? Ce efect vor avea în timp? Asta vreţi să lăsaţi copiilor voştri, un deşert? Cei care susţineţi proiectul, v-aţi gândit la toate astea? Merită?”, mai scrie localnicul.
Roșia Montană păstrează cel puțin 300 de tone de aur în adâncuri
În Roșia Montană, situația proiectului aurifer propus la sfârșitul anilor ‘90 pare tranșată: zăcământul uriaș de aur și argint din Munții Apuseni, estimat la peste 300 de tone de aur și peste 1.600 de tone de argint, nu poate fi exploatat, atât în urma unor decizii ale justiției și ale statului român, cât și pentru faptul că o parte a zonei a fost inclusă în Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO (video).
În 2024, statul român nu a mai prelungit licența de concesiune pentru Roșia Montană Gold Corporation, anunța Autoritatea Națională pentru Resurse Minerale.
Minele de aur din Munții Apuseni au fost închise definitiv până la mijlocul anilor 2000, după ce intraseră într-un declin prelungit. Din 1997, noua companie minieră Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) a început să cumpere casele și terenurile localnicilor din Roșia Montană, iar mulți foști mineri le-au vândut și au părăsit satul, peste care avea să se întindă proiectul minier de anvergură. Sute de proprietăți au fost vândute atunci, iar printre ele au fost numeroase clădiri istorice, vechi din secolul al XIX-lea, care acum sunt părăsite.
„Ceea ce a propus compania canadiană ar fi fost sfârșitul localității. Nu s-ar mai fi putut trăi aici. Pentru a realiza acest proiect, compania ar fi trebuit să cumpere 1.250 de proprietăți. A reușit să cumpere până acum 850 de proprietăți, iar restul nu au mai fost cumpărate, ceea ce a dus și la blocarea proiectului”, spune Sorin Jurca, localnic din Roșia Montană.
În 2021, peisajul minier Roșia Montană din Alba, cuprins într-un perimetru al comunei, a fost inclus în patrimoniul cultural mondial UNESCO, iar noul statut al localității, i-a sporit atractivitatea pe plan turistic.
„Roșia Montană a intrat în patrimoniul UNESCO, iar soarta acestei așezări este alta decât cea legată de minerit. Ceea ce au lăsat în urmă exploatările miniere de mii de ani aici păstrăm și putem valorifica turistic. Roșia Montană este cunoscută acum ca un loc de valoare mondială, prin acele galerii romane care atrag mii de turiști”, adăuga Sorin Jurca, unul dintre cei care s-au opus proiectului minier.
Alți localnici, foști mineri, spun la rândul lor, că mineritul ar fi revigorat zona, unde cuprul continuă să fie exploatat prin cariera de la Roșia Poieni, deschisă la sfârșitul anilor ‘70. Aflată în imediata vecinătate a fostului mare centru aurifer Roșia Montană, la circa 1.000 de metri altitudine, cariera administrată de societatea Cupru Min, vizează un zăcământ estimat la 900.000 de tone de cupru, respectiv 60 la sută din rezerva de cupru exploatabilă a României.
Rovina ascunde 217 tone de aur
Proiectul minier Rovina–Colnic–Cireșata, al doilea ca mărime din Europa, a fost desemnat recent de Comisia Europeană drept investiție strategică, în cadrul programului pentru materii prime critice (CRMA).
„Proiectul Minier Rovina este unul dintre cele mai mari din lume, aflat în fază de dezvoltare. Zăcământul conține 10,1 milioane de uncii echivalent aur (217 tone de aur și 635.000 tone de cupru), iar mineralizația porfirică va permite exploatarea eficientă”, informa Euro Sun Mining (fosta Carpathian Gold), compania canadiană care gestionează proiectul.
Aceasta deține, din 2018, un permis și o licență de exploatare valabilă 20 de ani, reînnoibilă, pentru o suprafață de peste 27 kilometri pătrați. Zăcământul de la Rovina a fost descoperit în 1973 și investigat intens până în anii 2000. Proiectul prevede cariere la Colnic și Rovina, urmate de o exploatare subterană la Valea Gârzii – Cireșata. Organizațiile de mediu și unii localnici au contestat în justiție acest proiect.
Proiectul Certej viza extragerea a peste 63 de tone de aur
Minele de aur și minereuri complexe din zona Certej au fost închise la mijlocul anilor 2000, după o activitate de aproape trei secole. Cea mai mare dintre exploatări, cariera Coranda a fost deschisă la începutul anilor ‘80 și s-a extins pe mai mult de 60 de hectare.
În anii 2000, teritoriul Corandei și împrejurimile sale au fost cuprinse într-un amplu proiect minier derulat, de societatea Deva Gold (un joint-venture între Eldorado Gold şi compania de stat Minvest Deva).
Planurile companiei vizau extragerea, în 16 ani de exploatare, a circa 63,5 tone de aur şi alte 375 de tone de argint, valoarea zăcământului de la Certej fiind estimată la aproape două miliarde de euro. Proiectul a fost contestat de mai multe organizaţii de mediu, care au acuzat folosirea cianurilor în procesul de prelucrare a minereurilor şi că investiţia va duce la defrişarea a peste 160 de hectare de pădure.
În 2021, magistraţii au anulat atât Planul Urbanistic Zonal emis în 2010 de Consiliul Local al comunei Certeju de Sus, cât şi Avizul de mediu emis în 2010 de Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Timiş (ARPM Timiş), ca urmare a unei proceduri care a durat aproximativ trei ani.
Se încarcă comentariile...
