Cum au cucerit rușii, planeta Venus. Povestea primelor dispozitive spațiale care au transmis informații de pe altă planetă
0Sovieticii au fost adevărați pionieri ai spațiului. Prin intermediul programului Venera, rușii au stabilit mai multe premiere în lumea călătoriilor spațiale. Printre altele, prin acest program a fost lasat primul obiect care a intrat în atmosfera altei planete, dar și care s-a întors cu imagini.
În anii 60 începuse „cursa spațială”, o lupta științifică pentru supremație în tehnică și inovație inițiată de ruși și americani, ca parte a „Războiului Rece”.
Probabil, a fost singurul aspect pozitiv al acestui conflict global pentru putere, reușind să aducă progrese inimaginabile în cunoașterea spațiului și a planetelor din sistemul nostru solar. Sovieticii au apăsat puternic pe accelerație, încă de la începutul cursei spațiale și au realizat câteva premiere istorice, cu o contribuție științifică extraordinară. Este vorba în special de programul Venera, întins pe două decenii, și care a dus la cunoașterea planetei Venus, un corp ceresc care a aprins imaginația oamenilor încă de la descoperirea ei de către astronomi. Prin programul Venera, a fost consemnat primul obiect, construit de om, care a intrat în atmosfera altei planetei, prima aterizarea a unui obiect de măsurare și transmitere informații de pe altă planetă, primul aparat care a reușit să trimită, pe Pământ, imagini de pe suprafața altei planete, dar și primul dispozitiv spațial care a înregistrat sunete de pe altă planetă. Nu în ultimul rând, sovieticii au trimis primul obiect spațial capabil să scaneze și să cartografieze teritoriul altei planete.
Venera, proiectul ascuns al sovieticilor
„Space Race” sau „Cursa Spațială” a debutat în anii 50, în contextul „Războiului Rece”. Avea atât o compenentă practică, aceea de a testa capacitatea sateliților spațiali în recunoașterea unei amenințări, în special rachetele balistice intercontinentale, dar și una ideologică, privind lupta pentru a demonstra superioritatea unui sistem politic. Comuniștii erau foarte interesați de a demonstra lumii întregi că prin socialism se pot realiza progrese incredibile și că pot surclasa capitalismul (reprezentat de americani).
Întreaga „cursă spațială” ar fi pornit de la câteva reviste din Uniunea Sovietică, în care tinerii își exprimau dorința de a călători în spațiu. Revistele americane au preluat ideea iar pe 30 iulie 1955, oficialii americani anunțau intenția de a trimite sateliți artificiali, în jurul Pământului. Evident, sovieticii nu se puteau lăsa mai prejos. Începea lupta pentru spațiu. În Uniunea Sovietică, planurile erau ținute la secret.
Acestea erau dezvăluite doar în momentul reușitei. Eșecurile și încercările erau ținute departe de ochii lumii. În graba lor de a-și arăta superiotatea la nivel tehnic, sovieticii au lansat primul satelit artificial din istorie, Sputnik 1, pe 4 octombrie 1957. Pentru a menține ritmul, după numai câțiva ani, rușii trimit și primul om în spațiu, pe Yuri Gagarin, în anul 1961. Deși americanii desfășurau și ei program spațiale, rușii simțeau că dețin întâietatea și apăsau accelerația misiunilor spațiale, în premieră. Așa s-a născut și proiectul Venera. Evident, din cauza secretomaniei sovietice, nu se știu foarte multe lucruri despre debutul acestui proiect.
Cert este că, sovieticii doreau să trimită sonde pe alte planete. În special pe Venus, cea de-a doua planetă de la Soare și care aprinsese imaginația oamenilor de știință. Aceștia credeau că Venus este o planetă asemănătoare Pământului, locuită de ființe ciudate dar foarte avansate tehnologic. Rușii se gândeau că vor da lovitura dacă fac lumină în cazul planetei Venus. Programul Venera, a însemnat două decenii de cercetare, eșecuri, dar și victorii extraordinare pe tărâm științific. Proiectul a fost derulat în perioada 1961-1984 și a presupus nu mai puțin de 13 misiuni spațiale, dintre care zece realizate cu succes. Evident, era vorba despre trimiterea de sonde spațiale, capabile să preia imagini, să înregistreze sunete și chiar să cartografieze.
Primul obiect spațial realizat de om care a ajuns pe orbita altei planete
Proiectul Venera a debutat pe 4 februarie 1961 dar sonda spațială nu a reușit să părăsească orbita Pământului. Cauzele și evenimentul în sine a fost ținut la secret. De altfel, rușii lăsau să se înțeleagă că, de fapt, vor să trimită sateliți, asemănători Sputnik-ului, în niciun caz sonde care încercau să ajungă pe Venus. În tot acest timp, în ciuda eșecului, sovieticii au continuat proiectul Venera. Pe 12 februarie 1961, sonda spațială Venera 1 a fost lansată, odată cu un satelit artificial, tocmai pentru a masca scopul acțiunii.
„Venera 1 a fost lansat pe 12 februarie 1961 împreună cu Tyazheliy Sputnik 5, de un lansator SL-6/A-2-e.(...) Echipele de la sol au reușit să obțină contactul cu sonda, la câteva zile după lansare. Una dintre sesiuni a avut loc pe 12 februarie la o distanță de 126.300 kilometri și cea de-a doua, pe 13 februarie la 488.900 de kilometri. Stația era programată să transmită nominal la fiecare cinci zile. Pe 17 februarie, o sesiune de transmisie a avut loc la 1.89 milioane de kilometri(...) Pe 27 februarie apar erori în transmisie și nu sunt înregistrate date. Pe 4 martie, la o distanță de 7.5 milioane kilometri, comunicarea s-a oprit și nu a mai post posibil niciun contact cu Venera 1(....) Pe 19 și 20 mai, Venera 1 a trecut pe lângă Venus(...) Venera 1( Stație Automatică Interplanetară) a fost primul vehicul spațial care a zburat pe lângă Venus”, precizează NASA. Așa cum arată specialiștii de la NASA, sonda Venera 1 era compusă dintre corp principal de formă cilindrică, cu o înălțime de peste doi metri și aproximativ un metru, în diametru.
Era alimentată cu o masă de combustibil de 643.5 kilograme. Două panouri solare, cu o suprafață de doi metri pătrați erau extinse radial din zona cilindrului. Sonda spațială era dotată cu o antenă mare (cu diamentrul de peste doi metri) echipată cu intenția de a transmite semnale, la lungimi de undă de 8 centimetri și 32 de centimetri. În plus, modulul avea un braț de antenă omnidirecțional de 2.4 metri lungime proiectat pentru transmisii cu lungime de undă de 1.6 metri. În fine, o antenă în fomă de T era folosită pentru a transmite semnale către Pământ - 922,8 MHz la 1 bit/sec. Sonda era echipată cu numeroase echipamente științifice capabile să măsoare toți parametrii necesari, dacă ar fi ajuns pe Venus. Imediat după Venera 1 a fost trimisă și sonda Venera 2, dar care a suferit defecțiuni imediat după ce a părăsit orbita Pământului.
Planeta Venus, cunoscută prin intermediul sondelor spațiale sovietice
Evident, primele eșecuri au fost ținute sub tăcere. Mai ales că americanii plusau cu sondele lor spațiale Mariner. Sovieticii au continuat, însă, proiectul Venera. Venera 3 a reușit primul pas. A fost primul vehicul spațial făcut de mâna omului care a ajuns pe suprafața altei planete. Acesta cântărea aproximativ o tonă, a fost lansat de o rachetă de rapel de tip Molniya și a pătruns în atmosfera planetei Venus, prăbușindu-se pe suprafața ei. Și asta în condițiile în care nu a fost prevăzut cu aparate de aterizare. Nu a reușit însă să transmită date, din cauza defecțiunilor produse, la contact cu atmosfera planetei Venus. Perseverența sovieticilor a început să dea și mai multe rezultate. Venera 4, a devenit, pe 18 octombrie 1967, prima sondă spațială care a reușit să ofere informații despre atmosfera altei planete. Așa a reușit omenirea să afle că atmosfera planetei Venus este dominată de dioxid de carbon.
Venera 5 și Venera 6 au reușit chiar mai mult, înregistrând date despre planeta Venus timp de 53 de minute.
Venus 7 a reușit să aterizeze pe Venus, pe 15 decembrie 1970, prima aterizare a unui vehicul spațial pe o altă planetă. Revoluționară a fost trimiterea sondei spațiale Venera 9, cea care, pe 8 iunie 1975, a reușit să devină primul instrument spațial, din istorie, care transmitea imagini de pe o altă planetă. „Venera 9 și 10, o pereche de vehicule spațiale identice au fost lansate în iunie 1975. Obiectivele științifice erau acelea de a analiza atmosfera planetei Venus dar și suprafața sa. Venera 9 a transmis imagini de pe suprafața planetei Venus, primele imagini transmise vreodată de pe suprafața altei planete”, precizează cei de la NASA.
În fine, Venera 15, a fost și primul vehicul spațial care a reușit să facă scanări, să cartografieze, la rezoluție înaltă și evident să transmită datele.
Se încarcă comentariile...
